Este abia al doilea an din viaţa mea în care pot să fac aşa ceva: să mă gândesc la viitor, să îmi fac planuri, să îmi stabilesc obiective. Şi mă simt binecuvântată şi îi sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru asta, pentru că, până în urmă cu 2 ani, aşa ceva părea o utopie în condiţiile în care nu-mi puteam proiecta nici măcar ziua de mâine iar fiecare zi o trăiam, de multe ori, ca pe ultima din viaţa mea. Dacă ai citit articolele anterioare de pe acest blog, cu siguranţă înţelegi ce vreau să spun...
Bunul Dumnezeu m-a ajutat ca, în 2022, să realizez tot ce mi-am propus şi pentru asta Îi mulţumesc! Nu pot decât să Îi cer să facă acelaşi lucru cu mine şi în 2023. Pentru că ceea ce urmează este cu adevărat important pentru mine, în toate planurile: urmează să aduc pe lume un copil şi îmi doresc să demarez un proiect care reprezintă o mare datorie morală a mea, faţă de mine, faţă de semenii mei şi chiar faţă de Dumnezeu, în semn de mulţumire pentru tot ceea ce am devenit după viaţa pe care am avut-o!
***