Atelierul meu

Viața unui artist este presărată cu crâmpeie ale visurilor sale, aduse în realitatea sa înconjurătoare prin intermediul operelor pe care le creează. Sau, cum spunea Petre Ţuţea, "reflectă petice de transcendenţă" pentru că doar Dumnezeu singur este Unicul Creator. Iar acel act de creaţie sau de "reflectare" cum îl defineşte marele filozof român, este însăşi puntea lui de legătură cu Dumnezeu fără de care inspiraţia artistului ar fi imposibilă. Actul creaţiei artistice este rezultatul legăturii intime, nemijlocite, dintre conştiinţa artistului şi Conştiinţa Divină pe care cel dintâi o lasă să se reverse în sufletul şi cugetul său pentru a prinde, mai apoi, formă materială prin intermediul exprimării artistice umane. Un act de o asemenea intimitate sufletească necesită un spaţiu de manifestare, pe măsură. Acesta este atelierul artistului. Este locul în care imaginaţia prinde formă, culoare şi sens, în care ideile prind viaţă, în care exprimarea artistică se manifestă în toată plenitudinea ei. Atelierul este templul artistului, este spaţiul său sacru în care se produce comuniunea cu divinitatea, cu Inspiraţia Divină. 

Nevoia de identitate

 

   Îţi aminteşti momentele legate de primele amintiri din viaţa ta? Acele momente în care aveai o vârstă foarte fragedă, acele crâmpeie de imagini sau senzaţii care aproape că s-au pierdut în negura amintirilor tale... Cel mai probabil, sunt flash-uri de imagini ori sunete însoţite de o senzaţie de căldură sufletească. E chipul mamei ori vocea ei... sau poate senzaţia de siguranţă şi de bine pe care ţi-o dădea faptul că te ţinea în braţe, te strângea la pieptul ei, îţi ţinea mânuţa în mâna ei... Primele tale amintiri sunt legate de primele momente din viaţa ta, în care a început să se manifeste conştiinţa de sine. Sunt cele care au început să îţi definească autopercepţia, autodefinirea în raport de ceea ce era în jurul tău, de acel foarte mic univers restrâns doar la ceea ce te înconjura, ce atingeai, auzeai şi vedeai chiar lângă tine. Înţelegeai că ai o casă, o jucărie a ta sau mai multe, o mamă şi poate un tată, poate un frate sau o soră, poate bunici, poate o pisică sau un căţel care te atingea cu boticul lui umed şi te privea cu ochi la fel de curioşi ca şi ai tăi. E imaginea pătuţului tău, al camerei tale, al lucrurilor din jurul tău, sunetul unor voci familiare, vesele şi pline de iubire...